Cum apăreau sărbă- torile în presa de acum un secol sau din cea de acum câteva decenii? Pentru anii din jurul lui 1900, reperele se găsesc în Caragiale (sub semnul Cronicii de Crăciun) şi pot fi uşor verificate în ziarele şi revistele epocii.

Pentru perioada de început a instaurării comunismului, o sursă semnificativă (prin ceea ce va ajunge să reprezinte în timp) e ziarul Scânteia. Anii 1944-1947 ai acestui „organ al Comitetului Central al P.C.R.” sunt deja la dispoziţia oricărui cititor, prin Biblioteca Digitală DacoRomanica (pe care am pomenit-o în repetate rânduri în această rubrică, pentru cantitatea excepţională de informaţie pe care o furnizează şi o îmbogăţeşte zilnic).

Cititorul care a trăit anii de stabilizare şi de decădere ai regimului totalitar, deceniile ‘60-’80, are de ce fi surprins la frunzărirea (electronică) a paginilor de ziar din anii ‘40: structura paginii, fotografiile şi în bună parte titlurile au rămas aproape la fel, timp de mai bine de patru decenii. Regimul părea de la început condiţionat de nevoia de stabilitate şi de dificultatea de a ieşi din tiparele deja trasate. În 1944, tematica şi atmosfera au un caracter atipic, pentru că era, încă, vreme de război şi de polemici cu „bestia fascistă”. Era, de altfel, un an încă incert, în care lumea interbelică continua să-şi păstreze obiceiurile şi sărbătorile şi putea încă spera că le va păstra mai departe. Dacă ne raportăm la celelalte ziare ale epocii, este evident că tematica de Crăciun e firavă în Scânteia; apare mai ales în legătură cu armata, de pildă în Epistola lui Moş Crăciun, versificaţie a unui plutonier din divizia „Tudor Vladimirescu”: „Tu nu eşti capitalist/ Cum te-nchipuiau boierii, Arătândute- n vitrine / Îmbrăcat în blănuri scumpe” (Scânteia, 25 decembrie 1944, p. 7). E relatată, apoi, Serbarea pomului de Crăciun la regimentul de Gardă călare, unde „soseşt