Undeva, în pântecul văilor săpate precum nişte riduri imense pe chipurile dealurilor vulcanice din insula italiană Sicilia, mii de români îşi asigură traiul modest muncind din zori şi până-n noapte la cules de legume. Chiar dacă munca dură, printre răsaduri, le permite, deocamdată, doar un trai modest printre străini, mulţi dintre pribegi visează cu ochii deschişi ca, într-o zi, să se întoarcă acasă, în România, unde să aibă în mâini propria afacere. Pentru câteva ore, musafir l-ea fost deputatul PDL William Brînză, preşedintele Diaspora. Undeva, în pântecul văilor săpate precum nişte riduri imense pe chipurile dealurilor vulcanice din insula italiană Sicilia, mii de români îşi asigură traiul modest muncind din zori şi până-n noapte la cules de legume. Chiar dacă munca dură, printre răsaduri, le permite, deocamdată, doar un trai modest printre străini, mulţi dintre pribegi visează cu ochii deschişi ca, într-o zi, să se întoarcă acasă, în România, unde să aibă în mâini propria afacere. Pentru câteva ore, musafir l-ea fost deputatul PDL William Brînză, preşedintele Diaspora.

De cum soarele se desprinde uşor de Mediterana ce înconjoară insula, câmpurile din zona Macone sunt invadate de mii de români care, după un ritual bine studiat, îşi ocupă locurile între răsadurile de roşii şi vinete. Cu mişcări dibace, oamenii desprind roadele pământului de pe lăstare, le sortează rapid din ochi şi le rânduiesc în lădiţe ce iau drumul depozitelor şi, mai apoi, al pieţelor din toată lumea. Culegătorii, vreo cinci mii la număr, ştiu că, pentru a-şi primi simbria, vreo 20, poate 30 de euro pentru fiecare zi lucrată în genunchi, în sere sau pe câmp, sub soarele blând de iarnă al Siciliei, trebuie să-şi înfrângă principalul duşman: timpul care se scurge nemilos. "Aici nu e timp de glume, de stat la taifas. De cum se ridică soarele pe cer şi până se lasă întunericul, nu ne oprim din