Peste o săptămână, chiar pe la aceste ore, România va fi din nou în atenţia întregii lumi. Voi citi pe agenţiile oficiale de presă cum un preşedinte din Europa, nu întâmplător din România, a fost supus votului sancţionatoriu al unui mandat considerat de majoritatea parlamentară drept abuziv.
Şi va fi destul de dificil să explic pentru ce într-o ţară declarată democratică, membră a Uniunii Europene s-a vorbit şi se vorbeşte de lovitură de stat, de fascism, de stalinism, pentru că astea au fost temele promovate de preşedintele suspendat şi la care cei care conduc acum ţara nu au ştiut să răspundă clar, răspicat şi lămurit, încât lumea să nu ajungă să considere România o ţară sălbatică. Pentru că nu poţi spune doar că "în România nu se întâmplă nimic, e doar o luptă pentru putere”. Ar fi simplu să fie numai atât. România este bolnavă din rădăcinile bătrânilor până în cele mai fragede vlăstare, născute într-o societate care a învăţat că a frauda, a escamota realitatea este o variantă câştigătoare. PCR-ul (Pile Relaţii Cunoştinţe) de altă dată este azi mult mai perfid, mai murdar şi mai greu de lecuit fără o voinţă politică solidă şi pregătită de sacrificiu.
Peste o săptămână va expira suspendarea României între a fi sau a nu fii capabilă să se mobilizeze pentru a dovedi că în 22 de ani de democraţie a învăţat măcar lecţia ultimei fărâme de demnitate. Pentru că România a ajuns, în câteva zile, să fie târâtă în mocirla delaţiunilor şi umilinţei de liderii europeni şi americani, pentru că în România există lideri care preferă umilinţa poporului numai pentru a-şi demonstra calităţile de luptători puse în slujba propriilor interese de moment, împotriva propriului popor, în dispreţul valorilor morale, demnităţii şi bunului simţ.
Peste o săptămână, de departe de ţară, voi căuta să înţeleg ce se întâmplă cu România, indiferent de rezultatul votului, fie că va