Turism şi tradiţie "Cocoşul - a fost ceasul lor deşteptător, atuncea n-aveau ceasuri; se sculau, dădeau mîncare la boi, şi-o luau şi pe a lor la traistă şi plecau la pădure, la lemne. Cum e tradiţional să fie? Mai arţăgos, ca să semene a cocoş adevărat. Maro, negru, cu tot felul de picături." Aşa explică doamna Eufrosina Vicşoreanu, olăriţă, fiică de olar şi soţie de olar, cum e cu celebrul cocoş de Horezu, simbolul localităţii şi una din cele mai cunoscute atracţii turistice. "Programul: la 6 şi jumătate este deşteptarea. La 7 începe slujba, care se termină în jur de 9,30. Micul dejun: lapte, pentru că avem vacile noastre. Pe lîngă lapte, cîte un ou fiert. Cafea nu se dă. Seara brînză, mămăliga nu lipseşte la noi de lîngă lapte. În zilele de post - dimineaţa - gem sau cartofi fierţi. Masa de prînz: două feluri, ciorbă, felul 2 - cartofii făcuţi diferit. În zile de dulce, carne sau peşte prăjit, cu garnitura respectivă. După prînz, cine simte nevoia se poate odihni. La vecernie nu participă toate maicile. În ceasurile acelea, îmi place să citesc din scrierile religioase. Urmează pauza de masă. Utrenia. Apoi - fiecare la chilia lui este liber să facă un canon, să citească ceva. Eu sînt aici de la 28 de ani. Indicat este să vii după 20" - spune Maica Ecaterina, ghid la Mînăstirii Horezu, cea de-a doua emblemă a oraşului. Căci Horezu - spune însuşi primarul său, dl Gheorghe Niţă, liberal - are mult potenţial: "peste 9 mînăstiri şi peste 20 de schituri prinse în cataloagele astea de monumente istorice. Turismul este o mare şansă pentru noi: de asta ne-am şi luptat, am făcut documentaţia şi în 18 august a apărut Hotărîrea de Guvern prin care am fost declaraţi staţiune turistică de interes local. Aceasta deschide porţile pentru acele fonduri externe destinate numai staţiunilor". Dar nu doar monumentele istorice reprezintă dota localităţii, ci şi olăritul - de care am mai v