Tot mai mulţi mercenari ai unor firme militare private sunt angajaţi pe teatrele de luptă afgan şi irakian, depăşindu-i numeric pe soldaţii Pentagonului. Pentru prestaţii, ei primesc sume considerabile. Privatizarea războaielor se dovedeşte a fi o activitate extrem de profitabilă, cifra de afaceri ajungând la circa 170 de miliarde de euro pe an.

Securitate, supraveghere aeriană, logistică, antrenamente pentru militarii locali sunt doar câteva dintre „îndatoririle de serviciu" pe care soldaţii din societăţile militare private (SMP) le duc la îndeplinire din momentul în care sunt angajaţi. Iar numărul acestora creşte de la an la an, la nivel mondial, aceste „armate particulare" numărând peste un milion de persoane.

În ciuda costurilor ridicate (unii militari din forţele speciale pot câştiga şi 1.000 de dolari pe zi), SUA şi Marea Britanie îşi încredinţează unor astfel de soldaţi părţi importante ale activităţilor din Afganistan şi Irak.

Un raport din decembrie 2009 al Biroului de Studii al Congresului american estimează la peste 104.000 numărul „privaţilor" care lucrau pentru Pentagon în Afganistan, în timp ce efectivele militare americane desfăşurate acolo atingeau pragul, la vremea respectivă, de 63.950. Suplimentarea cu 30.000 a numărului de soldaţi americani promisă pentru 2010 de preşedintele american Barack Obama va presupune şi angajarea altor 56.000 de „privaţi".

Existenţa acestora mai oferă un avantaj guvernelor care apelează la serviciile lor: numărul morţilor din rândul societăţilor militare private nu figurează în nicio „contabilitate" ori statistică. Astfel, opinia publică, în general ostilă conflictelor duse pe teatre de luptă străine, poate rămâne cât de cât „liniştită" în privinţa pierderilor oficiale de vieţi omeneşti.

Atacuri „la cheie"

Prima firmă militară privată a apărut în 1989. Cu sediul în Angola, creată de fos