Gabriel CHIFU
Relatare despre moartea mea sau Eseu despre singuratate
Editura Polirom, Colectia „Fiction Ltd.“,
Iasi, 2007, 238 p.
Gabriel Chifu, unul dintre scriitorii prolifici ai ultimilor ani, este preocupat in recentul sau roman aparut la Polirom, Relatare despre moartea mea – ca, de altfel, in mai toate romanele sale postdecembriste – de radiografierea Raului consubstantial lumii comuniste. Tema de actualitate si, putem presupune, ofertanta pentru inca multi ani de aici inainte! Numai anul acesta am inregistrat mai multe propuneri interesante (cind nu remarcabile!...) de reconstituire romanesca a universului concentrationar comunist; ma gindesc la carti precum Asediul Vienei de Horia Ursu, Cine adoarme ultimul de Bogdan Popescu, Sint o baba comunista! de Dan Lungu, Cometa Hale-Bopp de Daniel Vighi sau Luminare de Ioan Lacusta. (Fara a mai vorbi de reeditari, intre care noua versiune a intilnirii Gabrielei Adamesteanu).
Libertate si trauma
Gabriel Chifu problematizeaza raportul tensionat pe care individul de curind iesit din comunism il intretine cu trecutul recent, relatia calau-victima, efectele posttraumatice ale calvarului totalitar intr-un roman cu o constructie narativa complicata si cu o trama detectivistica bine pusa la punct. Daca – in abordarea temei pomenite – un scriitor ca Dan Lungu opteaza pentru un stil „alb“, anticalofil si pentru o constructie foarte simpla si foarte clara, scutita programatic de orice complicatii narative, daca un Bogdan Popescu alege formula realismului magic, iar un Ioan Lacusta mixeaza spovedania dostoievskiana cu o serie de trucuri textualiste, Gabriel Chifu gaseste ca modalitate specifica imaginarea unui scenariu detectivistic ce evolueaza, pina in momentul culminant (cind fantasmaticul si miraculosul irump), in limitele verosimilitatii realiste. Elementul de noutate pe ca
