Tânărul clujean are o pasiune pentru skateboard, însă a conştientizat că nu e o modalitate de a-ţi câştiga existenţa. Totul a pornit în urmă cu şapte ani, pe când se afla cu tatăl său în Franţa, într-un hypermarket. „Mă plimbam la raionul de articole sportive şi am văzut un skate. M-am gândit că ar fi fain să mă dau şi eu cu unul”, îşi aduce aminte Mihai, care a câştigat la secţiunea sub 18 ani la unul dintre puţinele concursuri la care a participat, la Oradea, în urmă cu patru ani.

Pasiune dureroasă

Nu i-a fost greu să-l convingă pe tatăl său să i-l cumpere, mai greu a fost de-a lungul timpului să-l convingă să nu îl rupă. „La vreo trei ani după ce am început să mă dau, când ajungeam acasă cu gleznele sucite şi chestii de genul acesta”, spune Mihai. E bucuros că tatăl lui a înţeles că a fost o pasiune trecătoare. „Îmi pare şi mie bine destul de bine că într-o oarecare măsură a fost. Da, e foarte frumos să te dai, te distrezi şi îţi faci prieteni. Dar într-un final ajungi la concluzia că te cam strici, la propriu”, spune Mihai.

A căzut în cap

Printre recordurile sale, se „mândreşte” cu un lucru. În skateboarding, accidentele în cazul unor figuri nereuşite se cheamă bailuri. „Dintre cunoscuţii mei, din câte îmi dau eu seama, deţin recordul la cel mai mare bail din Cluj. Chiar dacă nu s-a întâmplat în Cluj, s-a întâmplat în Oradea”, povesteşte Mihai. Atunci a încercat un element la „şapte trepte” şi a căzut în cap, la propriu. „Am scăpat ieftin, mi-am spart arcada şi mi-am «buşit» gleznele şi genunchii”, îşi aduce aminte tânărul.

Pentru că echipamentele erau foarte scumpe în primii ani în care acest sport a apărut prin Cluj, doi dintre veteranii skateboarderilor clujeni fabricau în garaj plăci din fibră de sticlă. „Era oribil, pentru că se ciobeau la capete şi rămâneai cu aşchii în picioare. Era