România de dinainte de criză nu era vreun etalon de corectitudine, însă situaţia s-a înrăutăţit după 2009. În mai toate domeniile, managerii şi patronii s-au specializat în a da „ţepe“, îngropându-şi angajaţii şi partenerii de afaceri. În fotbal, finanţatorul giuleştenilor a devenit un deschizător de drumuri în materie de „inginerii financiare“.

Modul cum George Copos a condus clubul Rapid în ultima jumătate de an dovedeşte că, deşi suntem în 2013 şi România face parte din Uniunea Europeană, în continuare, ţara e precum vestul sălbatic.

Aproape orice e permis. Poţi să dai „ţepe“ pe bandă rulantă, să nenoroceşti oameni şi, la final, nu vei păţi nimic.

George Copos a adus un grup de 30 şi ceva de jucători la Rapid, a încheiat contracte cu fiecare fotbalist în parte, n-a respectat nimic din ce a trecut în acte, s-a folosit de jucători în prima parte a sezonului, fără să-i plătească, iar, la final, a demarat procedura de insolvenţă!

Şi neplătiţi, şi la mâna „ţeparului“

În mod normal, un fotbalist care nu şi-a încasat salariul pe trei luni, poate depune memoriu la Liga Profesionistă de Fotbal (LPF) pentru a-şi încasa restanţele şi pentru a fi declarat liber de contract.

Planul diabolic al lui Copos, acela de a băga clubul în insolvenţă, a anulat această posibilitate pentru jucători. LPF nu poate soluţiona memoriile fotbaliştilor care sunt sub contract cu o formaţie aflată în insolvenţă. Dacă vor să plece, jucătorii trebuie să se înţeleagă cu conducerea clubului.

Pe scurt, după ce au fost „ţepuiţi“, rapidiştii au ajuns tot la mâna lui Copos. Iar acesta a propus două soluţii

A- Renunţaţi de tot la banii pe care îi aveţi de primit şi vă las să plecaţi liber.

B- Va dau restanţele financiare eşalonat, în următorii trei ani (!), şi vă la