Am urmarit fascinat reprezentatia domnului Valentin Stan din 11 august de la Antena 3, cand in studio au fost invitati reprezentantii Institutului Cultural Roman din New York, in urma scandalului declansat de expozitia Freedom for Lazy People. Marturisesc cu invidie ca, daca as avea catusi de putina iscusinta retorica, as intra in jocul lui bogat in cuvinte si mic in idei. A continuat sa declame ca afisarea, in cadrul unei expozitii artistice, a unui ponei roz stampilat cu zvastica este imorala si dubioasa legal. Din afara jocului, ma multumesc sa constat, insa, ca adevarul slujeste chiar cand e nerostit. Sa spun, deci, ca exista doua argumente care au risipit spectacolul infam si ca au reusit sa-l risipeasca, in conditiile in care niciunul dintre ele nu a fost formulat public. Argumentele au forta si daca nu sunt intelese clar, pentru ca subzista cumva, in constiinta fiecaruia. Au reusit s-o faca nu doar pentru ca au stat la baza intuitiilor aparatorilor lui Cristian Neagoe, ai ICR si ai civilizatiei discernamantului. Ci si pentru ca acele doua justificari sunt presupuse, in mod implicit, in legile privind afisarea simbolurilor cu caracter fascist. Ele delimiteaza sensul si domeniul de actiune al prohibirii zvasticii si in Romania, si in statul New York. Capitolul 49/2006 al legilor statului New York precizeaza doar ca o persoana se face vinovata de hartuire daca sculpteaza, picteaza, deseneaza sau asaza o zvastica, in mod obisnuit expusa ca emblema a Germaniei naziste, pe o cladire sau proprietate imobiliara, publica sau privata, aflata in posesia unei persoane, firme sau corporatii sau a oricarei agentii sau oficiu, fara permisiunea expresa a proprietarului sau a administratorului proprietatii respective. Iar conform Ordonantei Guvernamentale nr. 31/2002 emise de guvernul Romaniei, raspandirea, vanzarea sau confectionarea de s