Poate fi un homosexual, spre exemplu, prim-ministru al Romaniei? Si daca da, poate deveni el si presedinte? Si daca nu, de ce? Duminica trecuta, Parisul si-a ales drept primar un homosexual notoriu. "Nefirescul" politician, un socialist pe numele sau Bertrand Delanoe, reuseste o performanta istorica, invingind dreapta, care domnea peste capitala Frantei de peste un secol. Nu stim daca l-o fi ajutat faptul ca e homosexual, dar cu siguranta ca nici nu l-a incurcat. Aceasta nu inseamna ca parizienii ii prefera pe homosexuali heterosexualilor sau ca primii ar fi mai multi decit prin alte parti, cum ar fi Romania, si si-ar fi impus, astfel, mai usor reprezentantul. Pur si simplu, chestiunea in discutie nu conteaza. Francezii si, in general, occidentalii, nu apreciaza o persoana in functie de orientarea sa sexuala. In unele tari, acest lucru e valabil chiar si in ceea ce-i priveste pe oamenii Bisericii. La Bucuresti, o acuzatie privind o presupusa orientare sexuala asemanatoare francezului lansata la adresa Patriarhului Teoctist provoaca un adevarat cutremur. Dumnezeu stie daca o fi adevarat ce spune nu stiu ce document in legatura cu Preafericitul. Oricum, n-o vom afla noi, enoriasii, in viata de aici si, probabil, nici urmasii nostri. De altfel, pe unii dintre noi nici nu ne intereseaza. Scandalul, insa, da. Acesta ne priveste. Pentru ca, mai mult decit majoritatea celorlalte, pe care televiziunile ni le baga pe git seara de seara, acest scandal ne caracterizeaza. Sa incepem cu Seful. Pentru presedintele Iliescu, acuzatia reprezinta o "impertinenta". El lanseaza si cel mai original argument in apararea Patriarhului: "Un om la 87 de ani ar merita cit de cit respect si consideratie din partea tuturor." Se pare ca un homosexual nu prea merita "respect si consideratie". Ministrul Culturii si Cultelor, Razvan Theodorescu, nu putea fi decit " consternat" de ceea ce el consider