Gigi Becali şi-a lipit buzele reci pe fruntea USL şi i-a dat sărutul morţii.
Asta nu e o metaforă, ci constatarea unei greşeli a celor doi lideri USL. E ciudat că toţi consilierii din jur îi lasă să se prăbuşească. Mişcarea lui Crin Antonescu de a se uni cu Gigi Becali seamănă ca două picături de apă cu pariul pus de Elena Udrea pe Silviu Prigoană la alegerile locale. Udrea a pierdut tot. Şi-a distrus cariera şi multă vreme va rămâne în linia a doua. Ca o regulă a politicii din România, circarii nu aduc voturi, fac doar audienţă la TV. Dacă ar fi fost altfel, Gigi Becali era deja preşedinte, Diaconescu, prim-ministru şi Prigoană, primar.
Îmi pare rău pentru USL, dar prin mişcările pe care le fac liderii, nu transmite decât mesajul că deja a dat-o în bară. Şi a dat-o rău. Explicaţia cum că recrutarea lui Gigi e o armă împotriva lui Diaconescu e o gogomănie zisă de Antonescu şi crezută doar de Ponta. Diaconescu poate fi perceput ca fiind un apropiat al lui Băsescu, dar nu e perceput ca fiind un aliat al ARD. Şi e greu să impui o asemenea retorică atunci când mai sunt şase săptămâni până la alegeri. E greu de agăţat Dan Diaconescu de gâtul lui MRU, mai ales că domnul Ponta e cel care i-a facilat domnului Dan participarea la licitaţia nebunească pentru Oltchim.
Marea eroare a liderilor USL, nici măcar nu ştiu dacă e eroare sau o operaţiune de criză, e că au scos din calculul politic influenţa majorităţii tăcute, mizând pe faptul că scandalul făcut de Gigi Becali va inhiba această parte a electoratului şi va stopa, în acelaşi timp, tendinţa de creştere a PP-DD. Dar această schemă n-a funcţionat în România decât o singură dată, la alegerile din 2000, când PSD l-a cultivat pe Vadim până ce acesta a ajuns în finala prezidenţială. Dar situaţia de atunci nu e comparabilă cu cea de acum. Chiar şi demografic suntem o altă ţară, ca să nu mai spunem că dreapta e m
