Chestionarea utilitatii activitatii unui individ ori a unei categorii socio-profesionale nu este, in sine, lipsita de sens, ci citeodata chiar necesara, insa, de multe ori in ultimele decenii, profesorii de limba latina din Romania au fost „certati“ pe nedrept ca obiectul muncii lor ar fi fara utilitate practica. Acestor profesori, foarte bine pregatiti, seriosi si modesti, li s-a spus, mai subtil sau mai grosolan, ca sint inutili si incomozi. Utilitatea invatarii limbii latine este, pentru orice intelectual onest, o chestiune axiomatica, de domeniul evidentei. Totusi, dat fiind ca tot mai multi specialisti in elaborarea planurilor de invatamint nu sint deloc convinsi de caracterul axiomatic al acestei utilitati, ne vedem obligati s-o consideram un fel de „teorema“ ce trebuie riguros demonstrata. Iata, pe scurt, argumentele noastre:

n Cunoasterea limbii latine asigura accesul direct la cultura antica greco-romana ce sta la baza culturii europene moderne. Elevii doresc sa isi imbogateasca nivelul de cultura generala, sa recunoasca valorile antichitatii in locurile in care ajung din ce in ce mai des, acesta fiind si argumentul lor si al profesorilor, atunci cind se intilnesc la clasa, in timpul unei ore de limba latina. Aproape doua mii de ani de cultura europeana s-au desfasurat in limbile latina si greaca. Mari monumente ale culturii europene, inclusiv romanesti, au fost scrise in cele doua limbi. In plus, pentru romani, latina este un instrument de acces la propria istorie si la traditia latino-romanica a culturii nationale.

n S-a demonstrat stiintific, de circa doua secole, ca limba romana este o descendenta directa a latinei vulgare vorbite neintrerupt in partile orientale ale Imperiului Roman. Este limpede ca notiuni minimale de istoria limbii romane nu se pot dobindi decit cu ajutorul latinei. Din ea ni s-au format – s-o spunem raspicat