Efectele încălzirii globale cuplate cu fenomene vulcanice şi seismice neobişnuit de numeroase în ultimii ani grăbesc topirea gheţii din jurul Polului Nord. După cum se ştie, spre deosebire de spaţiul Antarcticii, spaţiul arctic este doar o imensă calotă de gheaţă care pluteşte pe Ocean. Specialiştii ne spun că nu e deloc imposibil ca, în timpul vieţii noastre, să vedem un Ocean Arctic eliberat de gheţuri, cel puţin pe durata verii. Mă grăbesc să precizez, pentru liniştirea ecologiştilor, că nu trebuie să ne blestemăm rasa ori să ne răstignim specia din cauza acestui fenomen. Sigur că încălzirea globală este potenţată de o anume nesăbuinţă a civilizaţiei noastre, dar fenomenul este mai degrabă consecinţa unui fel de ciclu climatic a cărui desfăşurare este cu mult peste puterile noastre de gestiune. Pămîntul a mai cunoscut asemenea fenomene. De pildă, legende vikinge precum cea a lui Erik cel Roşu, dar şi altele a căror acţiune are loc în Groenlanda spun că, în jurul anului 1000 d.Chr., spaţiul arctic era cu mult mai cald decît este acum. Ferme cu activitate agricolă susţinută se găseau în Groenlanda de astăzi şi asigurau hrana unei întregi civilizaţii.
Această perioadă de căldură medievală a fost urmată, relativ rapid, de o perioadă de glaciaţiune care a făcut ca, în cîteva sute de ani, Groenlanda să fie cuprinsă de gheţuri, iar coloniile de origine scandinavă să dispară. De altfel, îmi amintesc bine, acum vreo 30 de ani, scenariile catastrofei climatice vorbeau despre glaciaţiune globală şi nu despre încălzire globală. În orice caz, acum 1000 de ani, ne spun probe arheologice serioase, traseele maritime care se deschid astăzi prin topirea gheţii, adică pasajul nord-est şi pasajul nord-vest, erau explorate şi chiar folosite. Din punct de vedere comercial, faptul că gheţurile arctice se topesc şi eliberează culoare de navigaţie noi reduce cu aproape jumătate