un baiat handicapat din nastere sta de citiva ani numai in pat. "A crescut si nu-l mai pot duce in brate", spune mama lui. baiatul este mai mereu ud de bale si urina, fiindca ai lui n-au destule haine ca sa-l schimbe Un fotoliu rulant pentru persoane cu handicap este ceea ce-i poate face viata mai frumoasa lui Verginel Ghindaru, din Timboiesti. Sarmanul are doar 17 ani, sufera de tetrapareza spastica, intirziere psihica accentuata si epilepsie si, fiindca anii au trecut si a devenit prea greu, mama lui nu-l mai poate duce in brate. De prea multa vreme Verginel zace, plin de bale si urina, in patul din singura odaie locuibila a casei parintesti. Mama sa nu are destule haine cu care sa-l schimbe si nici medicamente care sa-i calmeze sarmanului crizele. De cum intri in casa familiei Ghindar te loveste mirosul greu de urina. Nu trebuie sa te straduiesti prea mult ca sa afli care e sursa: un biet trup chircit intr-unul din paturi. Are privirile ratacite si figura chinuita de grimase. N-a vorbit niciodata, n-a reusit sa manince singur, nici sa comunice sau sa se deplaseze pe picioarele proprii. S-a nascut intr-o familie cu sase copii. O familie mult prea saraca pentru asemenea necaz. Insa, cu toate astea, nici mamei si nici tatalui sau nu le-a trecut vreodata prin minte sa-l abandoneze. "Chiar daca traim asa cum ne vedeti, am crescut sase copii cu tot cu Verginel. N-am vrut sa-l dam la stat. Am zis ca-i copilul nostru si cum om putea, l-om creste si pe el pe linga ceilalti. Necazul este ca a crescut, acum are 17 ani si cit as vrea, tot nu-l mai pot duce in brate. Este prea greu pentru mine. E greu si sa-l spal, sa-l intorc de pe-o parte pe cealalta, dar sa-l mai duc in brate", spune Veta, mama baiatului. La ora vizitei noastre, Verginel era in locul lui obisnuit din pat, imbracat doar cu o pereche de pantaloni din pinza subtire si o bluza de trening. Nu numai bluza, dar si