Rasismul în Statele Unite ale Americii este un fenomen general cunoscut, despre care niciun american nu contestă că există, însă unii dintre ei au scos în evidenţă că este mult mai răspândit decât se crede, iar această problemă are metode şi sisteme proprii prin care se propagă şi se manifestă indiferent de trecerea generaţiilor şi de schimbarea mentalităţilor. Chloe Angyal este o tânără femeie americană albă ce locuieşte în Upper West Side, cartier de lux din New York. Blocul în care acesta are apartamentul este unul rezidenţial, cu un portar la intrare – detaliu important, care avea să-i deschidă ochii cu privire la amplitudinea problemei rasismului în Statele Unite.

Angyal este editor al cotidianului britanic „The Guardian”, iar într-unul din materialele sale se autodescrie drept o persoană deschisă, fără convingeri rasiste, dimpotrivă. Aceasta spune că are mulţi prieteni de culoare, pe care-i invită în fiecare vineri la locuinţa ei pentru a lua parte la o seară de degustare de vin şi discuţii. Deşi Angyal nu are probleme cu nuanţa culorii celor din jur, a observat în scurt timp că prietenii ei afro-americani sunt discriminaţi de fiecare dată când o vizitează, chiar înainte de a reuşi să ajungă la întâlnire. Aceştia sunt opriţi de paznic, iar Angyal primeşte de fiecare dată un apel prin care i se solicită consimţământul ca prietenii ei negri să intre în bloc sau să le confirme identitatea, deşi vizitatorii ei de culoare albă pot să circule liberi. Ea a observat un tipar: prietenii ei albi pot veni şi pleca fără să fie opriţi niciodată, chiar dacă portarul nu i-am mai văzut niciodată pe unii dintre ei, iar amicii ei afro-americani sunt opriţi şi trebuie să aştepte în hol confirmarea prin telefon, deşi paznicul i-am mai văzut anterior. Principiul asemănării între persoane Angyal şi-a amintit ce a spus profesorul Peter Mearman de la Universitatea Columbia într-