Natura nu tolereaza trisatul. Evolutia are regulile ei simple, bazate pe eficienta. Cine nu se supune moare. Insa politica tolereaza trisatul.

Falimentul pedagogic s-a inlantuit pe inconstienta adolescentina mai ceva ca un sarpe pe toiagul batrinului zeu Asclepios.

Departe insa de a fi un semn al vindecarii, aceasta inclestare este pecetea esecului unui sistem hranit artificial pentru a arata ca un manechin pe podium, cind, in fapt, el era un soi de creatura inecata in straturi de grasime dogmatica, ferita cu constiinciozitate de intilnirea cu oglinda realitatii.

Acum e dovedit si stiintific: zece mii de liceeni premianti au picat Bacul. Zece mii de copii au fost tinuti in medii artificiale timp de patru ani, pentru ca la iesirea lor din sera sterilizata de valoare si competitie sa devina victime sigure. Autorii acestui experiment macabru au cataloagele sub brat, iar din septembrie vor intra iar in clase pentru a-si continua practica diabolica.

Un lucru e clar: un profesor care timp de patru ani spune ca un elev este de nota 9 sau 10, iar acel elev pica apoi bacalaureatul, nu are nimic din ceea ce pompos este numit spirit pedagogic. Nu-si da seama de ceea ce are in fata ochilor. Se minte pe sine ca este un cadru didactic bun. Asta e liber sa o faca.

Dar ii minte si pe copii ca sint premianti si le creeaza un orizont de asteptari de care, in realitate, ii desparte o distanta imensa. Minte parintii elevilor, care nu-si pun problema sa intervina in educatia unui elev de nota 10. Daca ar exista disciplina “minciuna”, acest tip de profesor ar fi si el premiant. Pe bune chiar.

Aceste exemplare din dascalime nu au aparut azi sau ieri. E la mintea cocosului ca supravietuirea speciei perpetuata prin minciuna si parvenire se intinde pe o perioada de timp indelungata, cind raportarile meritorii contau mai mu