28 mai 1977 s-a nimerit să fie o zi urâcioasă pentru localnicii din Adamclisi aduşi să îngroaşe numărul celor care asistau la inaugurarea monumentului reconstituit, Tropaeum Traiani. Pionieri şi militari, activişti şi cooperatori, împreună au aplaudat, sub ploaie, dezvelirea statuii din vârful a ceea ce turcii dobrogeni numiseră, până atunci, în necunoştinţă de cauză, Biserica Omului, Adam Clisi - o gramadă de pietre ascunsă sub stratul de pământ si praf. Cuplul Ceauşescu n-a lipsit de la cermonia menită să atragă atenţia asupra elementului daco-roman şi naţional dintr-o zonă geografică jinduită de vecinii slavi. Dictatorul fusese asigurat de istorici că originea monumentului se află în afara orcărui dubiu, mai ales după descoperirea, pe soclu, a inscrpţiei din care rezultă că monumentul a fost închinat “Zeului Marte - răzbunătorul” de către Nerva Traian August, împărat şi cezar, învingătorul germanilor şi dacilor, fiul divinului Nerva, mare preot, pentru a XIII-a oară tribun, pentru a VI-a oară împărat, pentru a V-a oară consul, părintele patriei.”
Construit în cinstea împaratului Traian, în anii 106-109, ca omagiu pentru înfrângerea coaliţiei formată din geto-daci, buri şi sarmaţi, în urma luptelor purtate de romani cu aceştia, în anul 102, Tropaeum Traiani este considerat a fi o “Columnă a lui Traian de provincie”. El avea, la origine, 39 m înălţime şi o formă circulară cu un diametru de 38 m; nucleul era îmbrăcat în blocuri de piatră care se continuau cu un rând de 54 de metope (din care s-au păstrat numai 49) sculptate în basorelief cu scene din timpul luptelor. Deasupra metopelor se afla o friză cu 26 de creneluri (din care s-au păstrat 23) sculptate şi ele în basorelief, alcătuind coronamentul nucleului circular. Deasupra nucleului, se înălţa un acoperiş tronconic îmbrăcat în solzi de piatră precum şi un soclu hexagonal înalt de 6 m, care susţinea “trofeu