Micile lui naivitati, ca sa nu spun slabiciuni, inima lui incapatoare, l-au ajutat sa nu fie luat prea in serios, astfel incat, in miscarea sa browniana, ajungea mereu tot de unde plecase. Biografii se bat deja sa-l nemureasca, dar nu prea-i gasesc opera. A predat vreo douazeci de ani un soi de „Socialism stiintific", asortat cu turnatorii la securitate. Obedient si unduios ca o salcie de apa, mai primea uneori, ca pe o ciosvarta si cate o functie de la partid, sau sarcina de a scrie cate un articol la gazeta, sa povesteasca despre maretele fapte ale Tovarasului. Venise Revolutia si el tot mai scria. Lumina masele in spiritul gloriosului materialism dialectic si istoric. Era invitat, sau poate angajat si la radio unde, pe langa turnatorii, mai citea si angajamente despre viitorul de aur al omenirii, dar de promovat nu mai putea: Ceausescu blocase posturile. Si-asa, repetand aceleasi bazaconii cu lupta de clasa, da-i si lupta si lupta si da-i, nici nu si-a dat seama cand a trecut timpul. Brusc, a venit Revolutia si omul nostru s-a speriat cumplit. La inceput a ramas pe drumuri, studentii nici nu voiau sa-l mai asculte, iar „revolutionarii" i-au sugerat sa se reconverteasca, cum facea toata lumea, adica sa devina „capitalist". Impreuna cu altii a scris o carte, in care a calchiat ce a crezut el ca este mai bun dupa un manual adus din Occident, apoi inca una, mai o compilatie, mai un plagiat, sprijinul unui tovaras, cateva obediente bine facute si gata - reconvertirea se produsese. A inceput sa vare pe gatul studentilor, pe nemestecate, tot felul de „teze" noi, dar marea lovitura a fost ca a putut sa avanseze pana unde a vrut muschii lui si chiar sa supravegheze niste monitoare, lucru unde nu ierta nimic, ceea ce s-a dovedit foarte benefic. Ba mai mult. Europa i-a dat o bursa in Occident, cu foarte multi bani. Pacat ca nu stia nici o limba straina, astfel incat a stat m