Există oare beţişoare pentru urechi cu vată la un singur capăt?
Deputatul PDL Sever Voinescu a lansat miercuri o acuzaţie extrem de gravă la adresa presei: „În România nu se poate discuta cu decenţă despre sănătatea preşedintelui - şi asta din cauza presei". Am fost foarte supărat pe Sever Voinescu după această afirmaţie, pe care o socoteam complet nedreaptă. Sănătatea preşedintelui este un subiect de maximă importanţă pentru presă, aşa că insistenţa cu care gazetarii scormonesc - sau, după caz, scornesc - informaţii de această natură este cât se poate de legitimă.
Bunăoară, când îl inviţi pe Vadim în studio şi-l întrebi ce opinie are el despre sănătatea preşedintelui, iar acesta afirmă cu siguranţa oncologului „Băsescu are cancer!", că aşa i-au spus lui serviciile secrete patrioate, nu înseamnă câtuşi de puţin un act indecent, ci unul de extremă cumpătare jurnalistică. În ultimă instanţă, Vadim zice de două decenii că el e viitorul preşedinte al ţării - deci e singurul om care poate amâna la infinit cancerul prezidenţial. Cum să nu-l inviţi?
Sau când citeşti într-un titlu de ziar sau pe burtiera unei televiziuni o interogaţie de genul „E Băsescu pe moarte?", asta iar nu înseamnă indecenţă, ci aplicarea străvechiului principiu jurnalistic „Noi nu dăm cu parul, noi întrebăm". După cum şi „Băsescu e pe moarte, cine urmează?" este tot o întrebare, nu? Întrebăm, nu dăm cu parul.
Şi cum stăteam eu aşa, supărat pe Sever Voinescu, aflu mai spre seară cum şi-a justificat preşedintele Băsescu vizita la secţia ORL a Spitalului Militar. Cică după ce îşi făcuse porţia zilnică de înot (apropo, unde înoată preşedintele? Posibil subiect), când cu o ureche vorbea la telefon cu un ministru, a dat să-şi şteargă apa din cealaltă ureche. Numai că, din grija guvernării, şi-a vârât capătul beţişorului care n-avea vată şi s-a zgâriat. Instinctele gazetăreş
