Scris sau intuit intr-o perioada de rascruce a vietii sale, intr-un fel de exil autoprogramat, volumul de poezii al lui Daniel Banulescu poarta marca unei personalitati creative dizarmonice, aflata mereu in confruntare cu sine insasi si cu ceilalti. In Republica Federala Daniel Banulescu (volum aparut la Ed. Vinea, editie si postfata semnata de Nicolae Tzone), zilele "trec una dupa alta ca niste basini de elefent", iar noptile se perinda asemenea unor gituri de girafa atrase de o luna plina. Asta in Statul de Sud, unde "treptat, cerurile se despica si crapa", scotind zgomote ciudate: piriituri, scirtiituri de pat si jeturi de balena etc... Inauntrul fiecarui cer, ca in pintecul sarpelui din mitologia azteca, gesteaza intreaga lume, in timp ce afara, legat de un cordon ombilical, graviteaza insusi fetusul poetului, cufundat intr-un alambic ce destileaza vidul existential, storcindu-l din fiecare gind si fiecare sentiemnt trait sau netrait... In Statul de Nord, in schimb, "totul e frumos si incintator si dulce", si aceasta deoarece "portmoneul meu nu este si portmoneul tau", cu toate ca "picioarele deja se ating pe sub masa" si "limbile mingiie crierii", scotind un sunet ciudat. Dupa cum se observa, mingiiatul creierelor de catre limbi are o tenta sexuala, creierul fiind perceput de catre poet cind ca un falus, cind ca o vulva, cind ca un organ sexual ambiguu. Dar are si o tenta psihologica. Creierul e labil. E suficient sa-l atingi cu un gind gingas, ca va incepe sa se alinte. In Statul Federal de Nord al lui Daniel Banulescu totul e frumos si incintator fiindca totul se vinde si se cumpara. Sentimentele sint o marfa pe care o poti gasi expusa pe orice taraba. Daca simti nevoia sa fii fericit, nu ai decit sa scoti citeva bancnote verzulii din portmoneu si fericirea iti va umple buzunarele sufletului. Portmoneul meu nu este si pormoneul tau, spune poetul. Dar fericirea