Actuala putere dă din ce în ce mai mult senzaţia că nu era pregătită de guvernare şi că a preluat pur şi simplu din mers agenda vechiului cabinet.

Se scufundă pe zi ce trece în acelaşi mod de lucru păgubos: legiferare în loc de administrare. În loc să facă un pas înapoi şi să-şi asume mai degrabă un statut de observator şi de minimă intervenţie până în alegeri, emite pe bandă rulantă ordonanţe de urgenţă.

În mod normal, acum este un timp de analiză şi cunoaştere a resurselor, a structurilor, de creare a unei imagini despre economie, despre situaţia din învăţământ, din sănătate, din infrastructură, din achiziţii publice şi de identificare a pârghiilor pentru acţiune.

Prea mare a fost tensiunea din aceşti ani pentru ca acela care vine acum la guvernare să nu încerce un minim gest reflexiv, de evaluare şi apoi de acţiune.

În loc de asta, acest război infantil pentru cine reprezintă România la Bruxelles. Din acest punct de vedere, decizia de ieri a preşedintelui a fost înţeleaptă. Nu ar fi fost în beneficiul României forţarea reprezentării de către preşedinte - care ar fi putut să o facă dacă ar fi vrut.

Este o retragere surprinzătoare, aşa după cum a mutat de multe ori preşedintele, dar care se va dovedi strategică - ai vrut să te duci, du-te, dar să văd ce faci, eşti pregătit pentru ce se discută acolo?

Este un semn de maturitate că preşedintele nu a forţat dubla reprezentare la Bruxelles, iar prin avertismentul asupra insuficientei familiarizări cu temele reuniunii a subliniat un deficit al noii guvernări - graba de a acţiona, de a intra în teme dificile fără o minimă documentare.

La ce bombe ticăie sub masă în economie, premierul Ponta ar fi trebuit să fie fericit că are cine să reprezinte România la Bruxelles în cunoştinţă de cauză şi că nu este nevoit să-şi aloce timp pentru această misiune.

Insolvenţa Hidroelectrica, di