De ce avem o ţară atît de coruptă? Deoarece cu toţii am fost educaţi pe principiul "să ni se dea"... ceva, orice... de fapt nu chiar orice, pentru că nu gestul contează! Gesturile te bucură pe moment, uneori nici nu le observi, dup'aia le uiţi! Să fie ceva util, plăcut, memorabil... Ce poate fi mai util, mai plăcut, mai memorabil decît banii? Aici începe povestea şpăgii. Mica şpagă... Cît despre Marea Şpagă? Deja lucrurile devin complicate.
Personalul Bucureşti-Predeal, via Crivina Eram patru şi cineva trebuia să vorbească cu "naşu'". L-am delegat pe Blondu': el avea experienţă şi "papagal". De fapt, ar fi putut să vorbească fiecare dintre noi, dar ne era lene. Dacă ar fi fost după Piticu', ne-am fi ascuns în toaletă, însă puţea îngrozitor. Aşa că l-am lăsat pe Blondu'. Începuse să se enerveze: "Fir-ar al naibii! Mai bine luam acceleratu', dacă tot vroiaţi să mergeţi cu naşu'!". Avea dreptate: naşii de pe accelerat sînt mult mai destupaţi decît cei de pe personal. Cei mai mişto sînt naşii de pe "intercity". Se poartă ca nişte gentlemeni. Odată am venit pe ruta Ploieşti-Bucureşti pe gratis, nici n-au vrut să audă de vreun ban. Atunci chiar am stat ascunşi în budă, dar n-a fost rău! Ne simţeam ca la hotel. "Vine!", l-a anunţat Piticu' pe Blondu'. Apoi, am auzit clar ţăcănitul compostorului. Ne-am dat în spatele Blondului şi l-am lăsat singur. Întrebările convenţionale: unde mergeţi, de ce n-aveţi bilet. Răspunsurile convenţionale: "la munte", "sîntem studenţi", "n-avem bani nici de o eugenie!". Naşul mustăcea: "Da' de distrat, vreţi să vă distraţi, nu-i aşa!?". Părea de treabă. Blondu' a scos banii: cîteva bancnote mototolite, un pumn de monezi. Naşu' i-a făcut cu ochiul, dar n-a luat bani. A decretat că ne coboară la prima haltă. Blondu' a crezut că face figuri, dar el chiar vorbea serios. Poate o păţise, cîndva. Blondu' s-a enervat şi mai tare, dar n-a r