La vârsta de 91 de ani, Andrei Avedic Gheorghiu este cel mai vârstnic membru al comunităţii armene din Suceava. Se simte acasă, deopotrivă, la Suceava şi la Winchester (la circa 14 km nord de Boston, comitatul Middlesex, statul Massachusetts, SUA), întrucât are dublă cetăţenie, română şi americană.
Vine în fiecare an la Suceava şi stă în casa pe care a ridicat-o în anii ’50
În anul 1970, Andrei Avedic Gheorghiu a plecat din România şi s-a stabilit, cu familia, în SUA, dar, din 2004, şi-a recuperat proprietatea din Suceava şi, deşi are o vârstă venerabilă, vine în fiecare an şi stă câteva săptămâni în casa pe care a ridicat-o în cea de-a doua jumătate a anilor ’50, pe strada Armenească, în apropierea Bisericii „Sf. Cruce”.
Andrei Avedic Gheorghiu (numele de familie iniţial era Kevorkian, dar a fost schimbat de bunicul său în Gheorghiu, pentru că, aşa cum spune el, „cu un nume românesc se putea obţine atunci mai uşor o afacere”) s-a născut şi a fost botezat la Vicovu de Sus în anul 1921.
Tatăl său, care în perioada interbelică era proprietarul restaurantului din Gara Burdujeni, a fost nevoit, după moartea soţiei, să-l dea spre creştere la Orfelinatul armean din Suceava.
Amintiri despre Orfelinatul armean, restaurantul tatălui din Gara Burdujeni şi Cafeneaua Armenească
Orfelinatul armean şi locuinţa părintească din Burdujeni, Şcoala primară de băieţi din Parcul Central al Sucevei (imobilul în care funcţionează acum Muzeul de Ştiinţele Naturii), apoi Liceul Comercial din Cernăuţi (până la ocuparea nordului Bucovinei de sovietici) şi Liceul Comercial din Piatra Neamţ, Gara Burdujeni (cu restaurantul tatălui său) şi Cafeneaua Armenească din Suceava (cafeneaua-restaurant a unchiului Garabeth) au conturat universul copilăriei şi adolescenţei lui Andrei Avedic Gheorghiu. Copilărie şi tinereţe din care păstrează o mulţime