Oricine poate influenţa un act normativ, dar unii o fac transparent şi oficial, în baza unor reguli sau legi, iar alţii o fac ilegal, profitând de relaţii, bani şi vid legislativ. Experţii susţin că nici la nivel naţional, dar nici la Bruxelles, legiuitorii nu au reuşit până acum să traseze o linie de demarcaţie clară între lobby şi trafic de influenţă.

„Nu suntem în stare să facem lobby fără să facem trafic de influenţă. Pentru că nu avem perspectivă şi nici specialişti", este de părere Sorin Ardelean, membru al Asociaţiei Internaţionale de Relaţii Publice şi copreşedinte al Asociaţiei pentru Iniţiative Civice. Linia de demarcaţie este greu de trasat, sunt de acord şi lobbyiştii, dar şi specialiştii care militează pentru transparenţa decizională.

Nici măcar americanii, care au cea mai veche şi mai complexă legislaţie în domeniu nu se pot lăuda că au atins perfecţiunea, oferind cele mai multe exemple de corupţie. Cel puţin din punct de vedere legal, lobbyiştii americani sunt siliţi să se bazeze strict pe propria putere de persuasiune pentru a rezolva problemele clientului. „Există o zicală: «Cel care se angajează pe sine însuşi drept avocat are un client idiot». Iar politicile publice sunt mai complicate. Meseria cea mai veche din lume nu e cea care credeţi dumneavoastră. Este lobby-ul. Primul lobbyist a fost şarpele din Rai care a convins-o pe Eva de beneficiile cunoaşterii", a explicat, pentru „Adevărul", Nicholas Allard, şeful departamentului de lobby al Patton Boggs LLP, firma care deţine recordul de cheltuieli pe astfel de activităţi în Washington D.C.

Lobby-ul ca mită legală

Deşi majoritatea analiştilor politici americani acceptă argumentul că, în esenţa sa, lobby-ul este o practică democratică, armatele de lobbyişti profesionişti care roiesc în jurul membrilor Congresului nu sunt privite cu ochi buni. „Într-o democraţie, fiecare ce