Citesti cronici de teatru?
Urmaresc asiduu si cu interes tot ce apare, in primul rind despre spectacolele mele. Am inceput la un moment dat sa citesc si dezinteresat, in primul rind ca sa vad cum gindesc oamenii care-au scris despre ce-am facut eu, raportindu-i astfel la propriul meu sistem de valori. E foarte greu sa ma obiectivez citind despre mine, si mi-e mult mai usor s-o fac citind despre altii.
Te influenteaza in vreun fel ceea ce citesti?
In mod direct, nu; inconstient, sper ca da. Cred ca, prin simplul fapt ca-mi compar mereu ideile despre un spectacol pe care l-am vazut cu cele ale cronicarilor, se naste un dialog subtil care sper sa duca undeva. Cit despre cronicile la spectacolele mele, sint mult prea subiectiva la momentul acela ca sa ma poata influenta pe loc. Iar constient, nu cred ca pot s-o faca in vreun fel.
Ai incredere in critica?
Mai mult mi-ar placea sa am. Pina acum nu am reusit sa inteleg coerenta vreunuia dintre critici, ca sa ma identific cu el. Mi-ar placea sa existe un critic caruia citindu-i cronica la un spectacol pe care nu l-am vazut, sa fiu convinsa ca asa e.
De obicei, am dubii. Ceea ce, pe de alta parte, e bine, cu cit sintem mai diferiti, cu atit e mai sanatos. Simt, totusi, nevoia sa-nteleg; citesc, de exemplu, un calup de cronici ale aceluiasi om si am impresia ca-ncep sa pricep cum judeca, grila lui de principii fata de teatru. Pe urma, citesc altceva sau il vad pe acel cronicar in alt context, si-mi dau seama ca nu, ca omul, de fapt, nu gindea asa. Contrazicea coerenta pe care credeam eu c-o are in ansamblu.
Excesul de coerenta seamana foarte bine cu fundamentalismul.
Excesul, da. Eu prin coerenta nu-nteleg ca mie-mi place doar teatrul contemporan, orice e contemporan e automat bun si orice e clasic e automat prost. Genul asta de coerenta ma sperie. Dar cred ca, ori
