Ca de obicei, s-a demonstrat ca, daca nu exista un obiectiv major comun, palpabil, de genul supravietuirii la guvernare prin respingerea motiunilor de cenzura, numitii si alesii puterii au interese perfect divergente. Acum doua saptamani, PNL si PD isi puneau poalele-n cap pe toate posturile tv. Ce nu puteau spune, in mod direct, sefii celor doua partide se comunica poporului avid de varsare de sange politic prin intermediul purtatorilor de imagine (si, mai ales, de mesaje) Orban si Udrea. Ultimatumuri, conditionari, duritate, intransigenta, nimic nu a lipsit din arsenalul etalat de combatanti. Dupa doua zile de varsat reciproc al laturilor in cap, sfarsitul traditionalei reuniuni de luni a liderilor Aliantei D.A. ne-a relevat niste fete de politicieni responsabili, marcati de importanta momentului, care, exclusiv pentru binele tarii, promiteau solemn sa asigure stabilitatea coalitiei de guvernamant, sa nu-si mai spele rufele-n public si sa coopereze intru infaptuirea obiectivului strategic numit aderarea la UE.
Fix o saptamana a durat anuntatul armistitiu. Sambata, zi propice pentru lansarea in eter a mesajelor politice, pe la pranz, cand tot romanul se trezeste din mahmureala de dupa arestarile de vineri seara, liberalii, prin vocea apasata a Noricai Nicolai, faceau arsice proiectul strategiei de securitate nationala, atat de drag presedintelui Basescu. In mod absolut firesc, un asemenea afront nu putea primi raspuns decat de la atoatestiutorul Emil Boc, transpunerea vie a principiului fizic al actiunii si reactiunii, omul vertical oricand gata sa le aminteasca oamenilor rai ca "sefuâ are mereu dreptate". Nici mediatorul intre puterile statului, l-am numit aici pe Traian Basescu, nu putea ramane dator, asa ca a doua zi, sub transfocatoarele avide de senzational ale camerelor de luat vederi, i-a recomandat niste tratament de memorie - sub forma de desec