Pe fondul disputelor din Italia privind expulzările imigranţilor, libera circulaţie a persoanelor şi accesul la piaţa muncii sunt în pericol. Noile membre ale Uniunii Europene sunt Pe fondul disputelor din Italia privind expulzările imigranţilor, libera circulaţie a persoanelor şi accesul la piaţa muncii sunt în pericol.

Noile membre ale Uniunii Europene sunt încântate de libera circulaţie şi de accesul la piaţa muncii. În acelaşi timp, se tem de exodul de creiere şi de plecarea specialiştilor. Pe de altă parte, vechea Europă a încercat să impună măsuri pentru a bloca imigraţia. Cetăţenii europeni se tem de extinderea rapidă a UE, simţindu-se ameninţaţi de reeditarea fenomenului "instalatorului polonez" care le-a periclitat locurile de muncă şi nivelul salarial.

În Europa Centrală şi de Est, autorităţile şi marile companii se plâng că în anumite domenii, precum medicină şi IT, a apărut deja un deficit de specialişti. În schimb, vestul Europei se confruntă cu un val de imigranţi la care nu s-a aşteptat.

După extinderea din 2004, cele mai multe ţări au impus o serie de restricţii pe piaţa muncii pentru nou-veniţi, cu excepţia Maltei şi a Ciprului. Celelalte trei principii de bază ale Tratatului de la Roma (libera circulaţie a serviciilor, bunurilor şi capitalului) au rămas în picioare.

Pentru piaţa muncii s-a preferat modelul 2+3+2, implementat de cele mai multe ţări. Astfel, timp de doi ani, guvernele impun o serie de restricţii, după care trebuie să prezinte un raport Comisiei Europene în care să justifice aplicarea acestei decizii pentru încă trei ani sau ridicarea ei. După această perioadă, se mai pot aplica restricţii pentru încă doi ani.

Pe scurt, aceste reglementări se traduc prin necesitatea obţinerii unui permis de muncă pentru a putea lucra. Criteriile pentru obţinerea lui variază de la ţară la ţară. Doar Irlanda, Suedia şi