O dorinta… care doreste…
Intr-o editie speciala din 12 mai, de la ora 19,05, o personalitate de prim rang de la noi din tara, se exprima astfel: "O dorinta de putere care doreste". Evident, este o formulare cel putin neglijenta, la care nu te-ai astepta de la o persoana cu o educatie aleasa.
In 13 mai, un presedinte de partid, vorbind despre necesitatea aruncarii peste bord a lui Basescu, zicea: "…sau o sa-l punem pe altcineva presedintele nostru". In acest caz, nu mai era necesar pronumele intaritor l (o sa-l), corect era o sa punem pe altcineva …
Luni seara, in 14 mai, un domn care se pretinde cultivat, este chiar patronul unui ziar, declara cu emfaza: "Spun poporului roman ca fac o mare greseala daca nu-l lasa pe Traian Basescu sa plece la alte…". Nu inteleg cu ce drept, un reprezentant al oligarhiei face recomandari poporului roman, dar, oricum, poporul roman face, pentru ca predicatul se acorda cu subiectul - in cazul de fata, poporul.
Domnii deputati se intrec in exprimari neglijente: "Nu pot decat sa m-amuz pe aceasta copilarie", spunea un deputat, te amuzi de o copilarie, nu pe o copilarie, sau te amuzi pe seama acestei copilarii. Un altul spunea: "promit sa fiu foarte scurt", e drept ca formularea aceasta este adeseori folosita, dar nu este recomandabila, se poate spune: promit sa va expun cat se poate de succint, sau va voi prezenta pe scurt… sau nu ma voi pierde in amanunte etc. Un jurist tragea concluzia: "… pe cale de consecinta, nu este legitim", s-ar putea sa fie o formula juridica, dar, in mod firesc, zicem: in consecinta, nu este legitim.
Intr-o alta discutie de pe un post de televiziune se facea afirmatia ca anumite practici "…vor scade credibilitatea institutiei", vor scadea, ar fi fost corect.
Intr-o emisiune de dimineata se vorbea despre "O mireasma de violete de India primita in dar de la un maharajah".
