- ... şi premiul pentru cea mai bună producţie politică merge către ...

„România, bilanţul amintirilor", ale cărei filmări au durat şapte ani.

Aplauze. Pe ecranul imens din spate curg imagini cu regizorul premiat, surprinse în timpul filmărilor: Sarkozy subtilizându-i pixul transparent cu blonda în costum de baie, lunga plimbare alături de Bush pe malul Mării Negre, când preşedintele american nu reuşea nicicum să înţeleagă regula ofsaidului, discuţia vie cu Berlusconi, însoţită de gesturi care desenau prin aer contururi de amforă. Câştigătorul ajunge la tribună.

- Mulţumesc, mulţumesc. Staţi jos, vă rog. Emil, tu rămâi în picioare. În aceste momente, multe episoade grele din lunga-mi carieră îmi vin în minte, ... o furtună în Azore, când am fost siliţi să aruncăm peste bord cafeaua şi lădiţele de whisky, ... ziua cumplită în care am debarcat în Port Said, unde tocmai se instaurase prohibiţia, ... (oftează adânc, ochii îi strălucesc de lacrimi) ... clipele grele trăite la Pireu, când am vrut să rezolvăm problema flotei, dar toate casele de amanet erau închise. Îmi amintesc însă mai ales ziua în care un coleg mi-a întors spatele, nu-i mai reţin numele, Roman ... Roman ... (din sală: Polanski?), nu, nu era Polanski ...

Lacrimile îl podidesc. Din sală se aud voci, „I s-a făcut rău!", cineva aduce rapid un pahar. Vorbitorul bea şi începe să tuşească, apoi şuieră scurt: „Apă!? Cristi, vrei să mă înec?". Îşi revine.

- Aş vrea acum să mulţumesc câtorva membri importanţi ai echipei de filmare. Dragă Stolo ... (în sală se aud şoapte: „Aduceţi repede ceapa! Ceapaaa!"; o mână aşază pe pupitru o farfurioară) ... dragă Stolo ... offf, dragă Stolo, ... în fine, îi mulţumesc lui Vasile Blaga, întrucât a acceptat să se scufunde cu un magnet imens atârnat de gât pentru a repara ancora. Îi mulţumesc vedetei noastre feminine, care a înţeles pe