Nimic nu ma mai poate impresiona in privinta nesimtirii din ce in ce mai scumpe a serviciilor oferite de CFR. E foarte simplu: daca nu ai umor si daca nu posezi simtul ridicolului, nu e recomandabil sa alegi sa te deplasezi cu trenul. E preferabil sa faci autostopul sau sa te abtii si sa ramii acasa. Sau sa-ti cumperi bicicleta. Am scris anul trecut, cam pe vreme asta, despre tabara de creatie de la Savirsin, organizata de revista Astra, de filiala din Arad a Uniunii Scriitorilor si, evident, de primaria din localitate. Am sa revin curind cu un reportaj, pentru care deocamdata nu ma simt in forma. Asa ca ce e mai simplu decit sa va povestesc despre drumul pina acolo, care a fost o adevarata aventura? Prilejuita, fireste, de "trenul foamei", acceleratul Iasi-Timisoara. Ei bine, pe linga o astfel de initiere, peripetiile povestite de Ion Ghica intr-o scrisoare catre Alecsandri, al carei titlu l-am adaptat aici, nu sint decit pitoresti si simpatice inconveniente, mai ales ca bravul boier moldovean stia macar la ce sa se astepte. Victimele acestei calatorii au fost poetul Constantin Acosmei si subsemnatul. Precizez ca, din 1996, cind am devenit student la Litere si pina in acest an, cind am reusit sa-mi cumpar masina, am fost un consecvent navetist pe ruta Iasi-Constanta si viceversa, asa ca nimic nu ma mai poate impresiona in privinta nesimtirii din ce in ce mai scumpe a serviciilor oferite de CFR. E foarte simplu: daca nu ai umor si daca nu posezi simtul ridicolului, nu e recomandabil sa alegi sa te deplasezi cu trenul. E preferabil sa faci autostopul sau sa te abtii si sa ramii acasa. Sau sa-ti cumperi bicicleta. Nu mai amintesc de starea jalnica a vagoanelor, care dateaza, probabil, de la moartea lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Insalubre, cu ferestre care nu se inchid, cu toalete nefrecventabile nici in caz de extrema urgenta, cu chedere care par facute anume ca sa permi