Pentru ce ar renunţa la principiul „să nu faci nimic în România este mai profitabil”?
Victor Ponta îşi pune la bătaie cariera şi poziţia politică, arătându-se dispus „să fie luat de guler şi dat afară din biroul de premier”, pentru iniţiativa de a confisca maşinile celor care comit infracţiuni, încălcând grav Codul Rutier. După o astfel de autoprovocare, revine cu detalii: va mai propune o modificare, în cadrul revizuirii Constituţiei, în care nu doar maşinile vor putea fi confiscate, ci şi averile obţinute ilegal. „Vreau să confiscăm averile obţinute în urma infracţiunilor, pe sistemul european. Este o nouă concepţie la nivel european, venită pe filieră americană şi cred că este o idee bună. Pentru aceasta trebuie să modificăm articolul 44 din Constituţie, pentru că altfel nu putem face nimic. Umblăm la articolul 44”, a arătat la dezbaterile Forumului constituţional.
Era nevoie de o campanie, riscantă şi dificilă în termenii fundamentali, pentru cel mai galonat om al sondajelor? Nu-i era suficientă popularitatea obţinută după un an de guvernare, în care paradoxul notorietăţii este că nu a făcut nimic notabil, în afară de o administrare modestă a ţării? Pentru ce ar renunţa la principiul „să nu faci nimic în România este mai profitabil”?
Două teme ar fi importante, strâns legate între ele. Prima se referă la abordarea temei dreptăţii. Discursiv, stânga ar face un pas îndrăzneţ, intrând pe un teren simbolic, ocupat ani buni de dreapta. „Stânga coruptă” versus „dreapta justiţiară” a fost un binom impus din anii CDR, reactualizat de Alianţa D.A, încă valabil, cu şanse de revenire pe viitor. Stânga are nevoie de un personaj care să întruchipeze această schimbare de direcţie şi lepădare de trecut, zgândărind sentimentul profund de injustiţie existent în societate. Să confişti, pur şi simplu, bolizii băieţilor de bani gata corespunde acelei perce