Bucureştiul a pierdut (6-10), pe teren propriu, meciul cu Leeds Carnegie (Anglia). Cum Bourgoin a fost învinsă în Italia, „stejarii“ au ratat ocazia de a deveni lideri în grupă. „Trebuie să le facem mai puţine cadouri adversarilor!“, declara antrenorul Serge Lairle în urmă cu câteva zile. „Stejarii“ nu l-au ascultat. Şi au îngropat iarăşi numeroase baloane.

Ce şansă uriaşă a avut selecţionata Bucureştiului sâmbătă! Şi cum a irosit-o! În faţa unei echipe engleze, Leeds Carnagie, care, dincolo de ştiinţa jocului, este departe de valoarea dovedită de team-uri precum Wasps, London Irish, Leicester sau Harlequins, „stejarii" s-au jucat cu ocaziile.

Ceea ce nu ne mai surprinde, ci doar ne intrigă şi ne nemulţumeşte. Pentru că este cu adevărat greu de înţeles şi de acceptat să vezi cum tinerii rugbyşti români de astăzi ajung la cinci metri de terenul de ţintă advers şi, în loc să ducă balonul oval acolo, îl îngroapă în faţa buturilor, oferindu-l astfel cu seninătate adversarului.

Ce a fost bun în jocul „stejarilor"? Poate determinarea de a se lupta cu adversarul, însă şi această luptă a fost una oarbă. Cum se întâmplă în jocul rugbyştilor noştri, de obicei, în ultimii ani. Înaintarea a dus şi acum greul în cucerirea terenului advers. Ceea ce nu poate conduce la un rezultat pozitiv, "grămădarii" neavând cum să reziste la nesfârşit jocului de contact.

Ce a mai fost bun? Poate încercarea de a trimite mingea, printre „beţe", din dropgol. Iar reuşita lui Florin Vlaicu, de la circa 40 de metri, şi tentativa lui Dănuţ Dumbravă merită a fi remarcate. La jocul cu piciorul, unul tactic, ai noştri au rămas însă corigenţi.

Şi, deşi se spunea înaintea partidei, de către oamenii din staff-ul tehnic, că tocmai această armă ne va permite să depăşim liniile de apărare ale unei formaţii, Leeds, la care şi treisferturile sunt oameni de gabarit, pe teren lucrurile