Feministele au schimbat mentalităţile înţepenite care discriminau femeia, înclinînd favorabil balanţa spre o egalitate reală între sexe în foarte multe dintre statele lumii (aparent, la nivelul legislativ şi al discursului ideologic, succesul lor a fost confirmat). Extinderea ideologiei feminismului în artă are loc în valuri repetate începînd din anii ’70. Punerea în operă a paradigmei militante care pleda pentru drepturile femeilor a reuşit, în cîteva decenii, să aşeze sub semnul întrebării dominaţia masculină a peste două milenii de civilizaţie. Marginalizarea, discriminarea, violenţa sexuală, abuzurile, plăgile morale etc. sînt discutate şi rediscutate în opere de artă a căror dimensiune radicală, decelabilă în violenţă şi şoc vizual, a creat, de-a lungul anilor, discuţii, controverse, confuzii. Feministele au adus noi dimensiuni operei de artă prin desprinderea de formulele de expresie convenţionale şi promovarea austerităţii estetice. Succesul obţinut de demersurile feminismului în artă este confirmat de numărul mare de publicaţii, conferinţe şi proiecte expoziţionale din ultimii ani, care aduc constant, în spaţiul public, creaţiile unui număr tot mai mare de artiste ce şi-au găsit identitatea în ideologia feministă. Din cazuri controvesate şi izolate, feministele devin centrul de interes al marilor muzee de artă contemporană din întreaga lume. Se poate discuta deja despre o modă în susţinerea, promovarea şi expunerea artei feministe. În 2007, MoMA a deschis expoziţia Documenting a Feminist Past: Art World Critique, cu lucrări feministe din colecţia muzeului, realizate în ultimele trei decade ale secolului al XX-lea, Tate a organizat, în 2008, Marxism and Art: Beware of Fascist Feminism 1977, iar în 2009, la Centre „Georges Pompidou“, a fost deschisă, pe două etaje, expoziţia elles@centrepompidou, o selecţie amplă din colecţia instituţiei pariziene, cu lu