7. Prima obiectie minora - indicatorul alegerilor

Orice s-ar spune, indicatorul rezultatelor la alegeri este unul superficial daca dorim sa stabilim anumite constante ale populatiilor. Rezultatele la alegeri sint foarte schimbatoare si chiar acest lucru permite exercitarea democratiei ca proces de alternare la putere.1 Pe deasupra, este cu totul ilegitim sa interpretam rezultatele algerilor doar in functie de un singur criteriu - repartitia pe provincii istorice a rezultatelor - fara a tine seama si de altele, nu mai putin importante, cum ar fi repartitia pe virste, pe mediile de resedinta urban-rural, pe configuratii profesionale si chiar pe sexe.2 De asemenea, este vitala discutarea comparativ-istorica a rezultatelor, in cazul nostru, fiind vorba despre rezulttatele la alegerile din 1990, 1992 si 1996. Vom constata ca succesul fulminant al FSN-ului initial si al lui Ion Iliescu a fost aproape uniform in localitatile Romaniei. In schimb, la alegerile locale din 1992, Conventia Democratica nu a cistigat doar in Timisoara, Arad, Sibiu ori Brasov, ci si intr-o multime de mari orase din afara Transilvaniei, cum ar fi Ploiesti, Bucuresti ori Iasi, ba chiar si in altele ceva mai mici precum Roman, Sinaia ori Vatra Dornei. De asemenea, la alegerile generale din toamna aceluiasi an, rezultatele au fost mult mai echilibrate decit cele din celebrul "mai '90". E adevarat, de asemenea, ca, la alegerile din 1996, Ion Iliescu si PDSR-ul au avut un cistig relativ in Vechiul Regat si au pierdut alegerile din Transilvania. Insa lucrurile nu stau ait de simplu, cum pare sa creada dl Molnar urmarind harta lui Huntington. Pentru ca nici in Regat, nici in Transilvania rezultatele nu au fost uniforme. Dl Iliescu si partidul d-sale au cistigat, mai ales, in satele si orasele din regat, dar au pierdut in aproape toate orasele mari3. La fel, in Transilvania, intr-o multime de or