La Miami se face presă nu numai ca la OTV, dar şi ca la trusturile lui Sorin Ovidiu Vîntu şi Dan Voiculescu.

În corespondenţa din „St. Petersburg Times on line", Jose Alfonso, prezentat drept un fost agent secret cubanez, care a părăsit insula cu 20 de ani în urmă, observă că secvenţele n-au nimic compromiţător: „Nu e cocaină, nu sunt stripteuze. Casa n-are o piscină în funcţiune, iar în bucătărie nu se vede nici măcar o servantă". Cu toate acestea, realizatorii emisiunii dau casetei, pe lângă nota de OTV după miezul nopţii, când ies fantomele, şi o semnificaţie violent anticastristă.

Sunt convocaţi să-şi dea cu părerea eternii adversari ai lui Fidel de la Miami - Hubert Matos, fostul tovarăş din Sierra Maestra, îmbătrânit în speranţa că-i va lua locul lui Castro, Juanita, sora lui Fidel, care a reuşit, după propria-i mărturisire, să-şi urască fratele atât de tare încât s-a lăsat racolată de CIA, şi, evident, Alina Fernandez, etern descumpănita fiică nelegitimă a lui Castro, plecată din Cuba în 1993, graţie unei spectaculoase operaţii a CIA.

Ca orice post TV care are o temă dată de patronat, WLTV Ch-23 foloseşte secvenţele banale pentru a-l călca în picioare pe „Tiranul de la Havana" pe motiv că se scaldă într-un lux orbitor în timp ce poporul geme. Discrepanţa dintre trăncăneala din studio şi secvenţele difuzate sare în ochi. Eterna expresie a jurnalistului tendenţios cu scop bine precizat: de la cel bolşevic până la cel plătit. Strălucită dovadă că la Miami se face presă nu numai ca la OTV, dar şi ca la Trusturile lui Sorin Ovidiu Vântu şi Dan Voiculescu.

În interviul acordat lui Mario Vallejo, juna cu tendinţe de îngrăşare bate câmpiii cu graţie, vânzând postului ceea ce patronatul doreşte. Ea afirmă cu seninătate că Antonio, medic la un spital din Havana, i-a fost complice la traficul de vize, pentru putea face rost de aparatură electronică