Nici un cartieral Istanbulului nu e mai misterios, în dimineţile de vară, ca Balat! La prima oră, parfumul delicat al florilor învăluie străzile spiralate care pornesc din coasta bisericii bulgare.
Balat (în greceşte, "paladion" – palat) e un cartier al amestecurilor etnice surprinzătoare, căci numai în colţul acesta de Istanbul convieţuiesc, masiv, de sute de ani, turci, greci, evrei, armeni, dar şi alte grupuri disparate. Un loc aparent rupt din carnea Vechiului Testament, câtă vreme una dintre sinagogile din perimetru ar fi, potrivit legendei, construită cu bucăţi din Arca lui Noe! Evreii au fugit din Spania de teama Inchiziţiei, pe timpul sultanului Mehmet Cuceritorul, construindu-şi în Istanbul mai multe sinagogi. Una din ele aparţine însă evreilor bulgari.
Bulgarii se mândresc, pe lângă sinagogă, şi cu una dintre cele mai frumoase zece biserici ortodoxe din Turcia. Ea poartă numele Sfântului Ştefan, dar toţi o cunosc drept Biserica de Fier. Se spune despre ea că ar fi fost construită într-o singură lună, în 1898, după porunca sultanului Abdulaziz. Ca să se încadreze în termen, bulgarii au comandat la Viena o structură demontabilă de oţel şi fontă pe care au transportat-o, cu 100 de barje, pe Dunăre şi pe Marea Neagră, până la Istanbul. Dacă ne uităm astăzi de departe la ea, pereţii exteriori ne-ar face să credem că e construită din piatră; însă de-aproape descoperim, uimiţi, coloanele, altarul şi balconul, toate din metal.
Biserica bulgară din Istanbul are, pentru vecinii noştri, o semnificaţie aparte. La 3 aprilie 1860, în timpul mesei pascale, 600 de creştini prezenţi în Biserica de Fier au cerut - incredibil! - preotului să invoce, în rugăciuni, numele sultanului în locul celui al patriarhului grec, căruia i se supunea Biserica bulgară. A fost primul gest de schismă care a dus, un pic mai târziu, la autocefalia bulga
