La noi, europarlamentarele sint vazute in principal ca un barometru electoral preliminar pentru confruntarea prezidentiala din toamna. Principalele partide politice romanesti au inceput campania pentru europarlamentare cu gindul mai degraba la cursa prezidentiala de la sfirsitul anului. De altfel, nicaieri pe continent alegerile pentru Parlamentul European, care incepind din 1979 se organizeaza pentru a saptea oara simultan in toate statele membre ale UE, nu trezesc un mare entuziasm. Peste tot participarea la vot e modesta. Insa, daca in Franta exista o serioasa ingrijorare ca anul acesta prezenta la vot ar putea scadea pina la 40 - 42 procente, la noi, unde sint temeri ca am putea cobori chiar sub 20 de procente, astfel de cifre ar stirni un entuziasm general. Obiceiul e sa se dea vina pe clasa politica. Anul acesta va fi invocata, sigur, si criza economica. Insa, cu toate pacatele politicienilor, si nu sint putine, o vina cel putin la fel de mare o are electoratul in ansamblu. Cel mai comod este sa te declari scirbit, sa dai vina pe sistem si sa te derobezi de orice raspundere. Cu atit mai mult cu cit pentru o tara ca Romania, abia intrata in Uniunea Europeana, si inca prinzind foarte probabil ultimul tren, miza europarlamentarelor e considerabil mai importanta decit pentru tarile din vestul continentului. Franta, Germania sau Olanda au oricum destul de multe alte pirghii de influenta in afara Parlamentului European pentru a-si apara interesele, decit tari ca Romania sau Bulgaria. In mod traditional, europarlamentarii din Europa de Vest se recruteaza in mare parte fie dintre politicienii de plan secund, fie dintre cei aflati la sfirsit de cariera. Pentru noile state din Est, pentru „noua Europa", calitatea si dinamismul echipei politice trimise la Bruxelles sint insa lucruri mult mai importante. Chiar si pentru state ca Polonia, Cehia sau Ungaria, care au oricum b