Ne-am obişnuit, conform înţelepciunii tradiţionale nescrise, că există meserii specifice mai curînd unuia dintre sexe decît celuilalt. Deşi s-au făcut tot soiul de încercări de a contrazice canoanele, totuşi, pămînteanul mediu îşi închipuie, să zicem, mai curînd un bărbat în rolul unui chipeş ofiţer, al unui politician, ba chiar al unui chirurg, sau mecanic; şi, evident, mai degrabă o doamnă sau domnişoară în postura de secretară, profesoară, manechin, vînzătoare sau cosmeticiană. Dacă în privinţa accesului sexului fost slab la unele dintre profesiile masculine feministele au făcut oarecari progrese (începînd cu cele de ordin lexical "he/she" şi bunul la orice "person" şi terminînd cu producţiile mediatice cu femei ofiţer, doctor sau poliţist), în sensul masculinizării unor meserii masculine nu s-a făcut mare lucru. Desigur, există striperi şi băieţi de companie, iar bărbaţii din profesiile foarte masculine sînt mai feminizaţi prin slăbiciunile pe care sînt lăsaţi să le încerce - în imageria populară. În viaţa de toate zilele, însă, exemplele de masculinizare ale unor profesii feminine sînt puţine. Vorbeam, deunăzi, despre un tată, cu o profesie vădit masculină altfel (inginer de maşini), care a ales să îşi ia el, şi nu soţia, concediul paternal de 2 ani ca să stea cu copilul. L-am cunoscut, şi nu se simte deloc frustrat, dimpotrivă, este firesc şi plin de tact cu copilul, ba chiar destul de strict în păstrarea regulilor de siguranţă (capitol la care mulţi taţi lucrători lasă de dorit). Un alt exemplu îl constituie bărbaţii Sensi Blu (dacă pot să le spun aşa, după farmaciile în care îi găseşti). Se ştie că în majoritatea farmaciilor, ca şi în alte magazine, există body-guarzi. Nimeni nu se mai miră acum
de prezenţa lor, înţelegîndu-le utilitatea şi trecîndu-le, uneori, cu vederea lipsa de politeţe şi de discreţie. În cazul farmaciilor Sensi Blu, lucruri
