Este ora 4 dimineata. In fata usilor fostei Policlinici nr. 1 din centrul orasului, in jur de zece oameni fac coada la intrare. Daca nu s-ar vedea termopanele si becurile colorate ramase de la Craciun pe strada, ai spune ca esti pe vremea lui Ceausescu. O coada cu lista de asteptare cum se facea pe timpul comunismului la lapte, la piine, la carne sau la butelie. Este iarna si un frig patrunzator razbeste prin toate hainele si incaltarile, pina la piele. Ioan Pintilie, un barbat la 65 de ani, bolnav de diabet, este in fruntea cozii. Are ajutor un baston, ca l-au lasat un pic picioarele, tot din cauza diabetului. A venit pe jos, tocmai din Podu Ros, ca sa-si ia reteta pentru insulina. E trezit de la trei noaptea si face acest lucru aproape in fiecare luna. O zi dedicata cozilor de la cabinetul 150, de Diabet, din Policlinica. La fel ca Ioan Pintilie fac acest lucru alti 16.000 de bolnavi de diabet din tot judetul Iasi, inclusi in programul national de diabet. O data pe luna, la doua luni sau mai rar, in functie de glicemie, acesti bolnavi sint nevoiti sa faca coada la singurul cabinet care le elibereaza retetele gratuite pentru medicamente. Cei care raspund de programul national spun cinic ca, daca totul e gratis, atunci n-au decit sa stea la coada. La 5.30 se da drumul in Policlinica "Cei cu insulina trebuie sa mearga la medicii specialisti mai des, sa vada cum e glicemia, daca a crescut, daca a scazut. In functie de asta, ne stabilesc dozele pe zi sau pe saptamina. Apoi, sint cei cu medicamente care, tot asa, in functie de glicemie si de ce medicamente sint la farmacie, le schimba sau nu tratamentul. Odata ce l-ai capatat, diabetul il duci pina la moarte. Vrei, nu vrei esti obligat sa ajungi aici, la Policlinica", imi explica unul dintre cei care-l secondeaza pe Ioan Pintilie. Dupa el, la coada s-au mai adunat citiva barbati si o femeie din Schitu Duca. Toti sint pen