”Cind vad un adult pe o bicicleta ma simt increzator in viitorul omenirii” ar suna traducerea, desigur imperfecta, a unui fraze a lui H.G.Wells. Un drum la Copenhaga ar transforma desigur in entuziasm simpla incredere a autorului Razboiului lumilor: capitala daneza pune gratuit la dispozitia biciclistilor fideli sau ad-hoc un numar de peste 2000 de biciclete publice, utilizabile intr-un perimetru precis, pe mai bine de 100 de rute urbane, sub asistenta permanenta a unor ateliere specializate.
Bicicleta e parte esentiala din cultura urbei, iar asocierea dintre Copenhaga si bicicleta are o notorietate internationala abil administrata. In cursul unei vizite din 1997, Presedintele american Bill Clinton primea si el o bicileta - ”City Bike One” desigur - gest destinat sa impulsioneze faima globala a bicicletei daneze.
Bicicleta i-a adus orasului o excelenta reputatie ecologica, rasplatita intre altele cu distinctia ”Best low carbon transport and technology”, in 2008, la Tirgul Mondial de Turism de la Londra. Nici conferinta ONU privind schimbarile climatice, in plina desfasurare, nu ar fi putut avea asadar o gazda mai potrivita. Sutele de sefi de stat si de guvern, miile de experti si negociatori, functionarii internationali si activistii principalelor ONG-uri specializate, ziaristii din intreaga lume vor putea constata pe viu beneficiile certe ale bycyklen.
Summitul de la Copenhaga a fost anticipat de angajamente, dezbateri publice la scara nationala sau globala, dileme stiintifice si morale, scandaluri mediatice. Cauza ecologica, desi departe de a fi consensuala, pare sa faca totusi obiectul unui interes universal: nu exista state sau lideri politici care sa se pronunte impotriva necesitatii de a gasi un set de instrumente - politice, economice, tehnologice - apte sa mentina echilibrul climatic.
Nu vom fi cu totii de acord c
