Erotism difuz

Atmosfera din romanul Barbarius, 1999, este aceea din nuvela Moartea la Veneţia a lui Thomas Mann. Un bărbat în vârstă de şaptezeci şi trei de ani, Cezar Zdrăfculescu, se pregăteşte să moară, calm, senin, făcând o excursie la Sinaia şi vizitând-o pe o cunoscută a sa, Agripina Boboc, o femeie trecută şi ea de mult de prima tinereţe. Bărbatul nu suferă de nici o boală gravă, nu este ameninţat de nimeni şi nici nu se gândeşte la sinucidere. Totuşi, el simte că urmează să se despartă în scurt timp de viaţă şi vrea ca totul să se desfăşoare lin şi ceremonios, eventual să şi sărbătorească evenimentul.

în tinereţe, Cezar Zdrăfculescu şi-a făcut instrucţia militară la "Flotila de bombardiere 1" de la Braşov şi la un moment dat a fost detaşat la o bază tehnică a aviaţiei, din Bucureşti. Apoi, în plin stalinism, a fost procuror şi şi-a demonstrat cu exces de zel devotamentul faţă de regimul comunist, pentru a-şi "spăla" dosarul de cadre. în anii '60 s-a expatriat, stabilindu-se în Italia, iar după revoluţie s-a întors în România.

Aici, vede locuri pe care nu le-a mai văzut de multă vreme şi retrăieşte momente din viaţa lui păstrate în amintire. Procesul de rememorare dezvoltă diverse interferenţe, de genul celor care apar în propagarea undelor radio. Fostul procuror se confundă uneori pe sine cu pretorul roman Philippus Barbarius, de existenţa căruia a aflat din cărţile de istorie, pe vremea când se afla la Roma. Totodată, faptele şi opiniile lui Cezar Zdrăfculescu sunt comentate mereu, în surdină, de un alter-ego al lui, Rânzei, o conştiinţă lucidă şi sarcastică, gata să cenzureze orice interpretare romantică a trecutului.

în plus, acţiunile şi comentariile personajului principal se reflectă în conştiinţele altor personaje, de exemplu în aceea a Zamfiriţei Micescu, care mai este şi medic psihiatru (şi p