Riscul cetatenilor moldoveni de a reveni la fatidicul an 2001, in ceea ce priveste dezvoltarea democratiei, este foarte probabil. Tinand cont de acest aspect, care ar fi cheia Republicii Moldova, ca stat de succes, o formula ce place atat de mult unor oficiali europeni, si cum ar trebui sa se pozitioneze cele trei institutii de conducere?
Invingerea asa-zisilor comunisti si consolidarea democratiei peste Prut se produce greu si in etape. Prima etapa s-a derulat in aprilie 2009 cand Partidul Comunistilor din Republica Moldova si-a pierdut legitimitatea in fata cetatenilor trucand alegerile si usurandu-i Opozitiei democrate accesul la putere.
A doua etapa s-a desfasurat pe 16 martie 2012, ziua in care actuala putere a reusit sa aleaga presedintele tarii, depasind astfel un blocaj politic ce a durat 917 zile, demn de Cartea Recordurilor.
Sunt doua etape importante si in viitor vor avea o incarcatura istorica aparte daca in cel mai scurt timp vor fi valorificate prin actiuni energice si concentrate de buna guvernare pe axa Parlament-Guvern-Presedintie in acord cu aspiratiile majoritatii cetatenilor moldoveni. Sa vedem de ce...
AIE sa renunte la marile scandaluri si sa reformeze statul
Noua putere democratica de la Chisinau are picioare de lut dar un sprijin puternic in spate (asta o face sa reziste!). Cele trei componente ale sale, PLDM, PDM si PL, domina in Parlament ca majoritate, nu si ca unitate, cu toate ca ar trebui sa o faca respectand acordul care a pus baza Aliantei pentru Integrare Europeana.
Oricum, toate disputele majoritatii parlamentare nu contravin deloc procesului democratic si s-a demonstrat in clipele de maxima tensiune ca dialogul si compromisul au reprezentat practici optime de stabilire a consensului.
Cel mai recent exemplu il constituie alegerea presedintelui, demers
