In urma cu 50 de ani, liderul sovietic Nikita Hrusciov s-a angajat intr-un atac virulent asupra mitului lui Stalin. Pe 25 februarie 1956, o audienta in stare de soc, alcatuita din 1.436 de delegati la cel de-al XX-lea Congres al PCUS - cea mai importanta adunare a partidului - si-a ascultat liderul rostind Discursul secret, unul dintre documentele politice cu cel mai mare impact asupra ultimului secol. A fost secret deoarece nici un oaspete sau jurnalist strain nu a avut voie sa participe la congres, iar textul nu a fost publicat in URSS pana la venirea lui Gorbaciov. Timp de cateva decenii, masina propagandistica sovietica a refuzat sa-i recunoasca existenta. Cu toate acestea, discursul a fost real si a avut efecte uriase. Documentul a ajuns in Occident via Polonia, printr-o scurgere de informatii, si a fost publicat in New York Times la cateva luni, atunci cand i-a fost confirmata autenticitatea. Posturile de radio occidentale l-au difuzat in Europa de Est si URSS. Dupa Discursul secret, nici Uniunea Sovietica, nici blocul sovietic si nici intreaga miscare comunista nu au mai fost aceleasi. Incepand de atunci, Mao si alti sustinatori convinsi ai stalinismului au vazut in Hrusciov omul care a ingropat comunismul, un ultrarevizionist si un renegat. Discursul lui Hrusciov a denuntat “cultul personalitatii” lui Stalin, un eufemism menit sa sugereze responsabilitatea personala a dictatorului pentru crimele in masa ale deceniilor trecute. Publicul a amutit. Pentru multi dintre ei a fost o experienta eliberatoare. Altii s-au simtit tradati, traumatizati si ofensati. Boleslaw Bierut, seful partidului comunist polonez si un stalinist devotat, fiind bolnav de pneumonie, a suferit un atac de cord si a murit pe 12 martie, dupa ce a citit discursul intr-un spital din Moscova. Discursul, cu o durata de patru ore, aducea dovezi in legatura cu “abuzurile grave de putere” ale lui S