Pentru Mihai Razvan Ungureanu greul de-abia incepe, in pofida auspiciilor promitatoare sub care si-a inceput mandatul, mai ales dupa discursul mai mult decat impaciuitor al lui Victor Ponta.
Pentru ca riscurile sa rateze lamentabil sunt cu mult mai mari decat sansele de reusita. Si cele mai mari pericole care-l pasc pe premier sunt fie sa pice in pacatul populismului si al capitularii in fata baronilor, fie sa ramana fara sustinere politica.
Daca ne uitam in programul de guvernare avem motive de ingrijorare. In primul rand se vorbeste de majorari salariale si de pensii, prudente, e drept, dar ma intreb de unde vor aparea resursele despre care in urma cu numai cateva saptamani Traian Basescu spunea ca nu exista. E drept ca la investirea noului cabinet presedintele s-a aratat cu mult mai optimist. In schimb Jeffrey Franks a primit cu scepticism ideea acestei majorari, vehiculata de PDL inca de pe vremea guvernului Boc. Dar, in acelasi timp, majorarile salariale si de pensii sunt pretentii ale tuturor partidelor din coalitie. UDMR si minoriatile nationale au conditionat mentinerea guvernarii de o astfel de majorare, cu termen limita luna mai.
Ar fi minunata desigur o reducere a CAS, dupa cum propune programul noului guvern, dar oare deficitul urias la fondul de pensii permite o asemenea decizie? Tot Traian Basescu a spus de mai multe ori ca, desi dezirabila, o asemenea masura nu e posibila din cauza deficitului urias al fondului de pensii, 3,6 miliarde de euro. Sigur ca si imaginea partidelor din coalitie in an electoral si imaginea premierului care trebuie sa-si relanseze cariera politica in chip de salvator, au nevoie de asa ceva, dar nu cu pretul periclitarii echilibrelor economice obtinute cu atata greutate.
Programul prevede adoptarea legii privind amnistia fiscala pentru functionarii publici, adica acei functionari c
