Este unul dintre scriitorii de referinţă ai Vrancei, care a debutat după sfârşitul regimului comunist. Ultimele patru decenii le-a petrecut la catedră, ca profesor de limba şi literatura română.

Mărturiseşte că a fost atras de literatură încă din copilărie, cititul fiind o preocupare de bază în acea perioadă.

În timpul adolescenţei, ţelul său în viaţă era să ajungă pilot de avion, dar după arestarea politică a tatălui său nu şi-a mai dus planul la îndeplinire.

„M-am înscris la Facultatea de Geologie de la Bucureşti, dar nu pentru că aş fi avut vreo afinitate către această zonă, ci pentru a scăpa de armată. După jumătate de an am renunţat şi am vrut să-mi pierd urmele tocmai prin Maramureş, unde culmea, predam limba română ca limbă străină copiilor dintr-un sat ucrainean. Aşa am învăţat limba lor", povesteşte Culiţă Uşurelu.

Mai târziu a urmat Facultatea de Filologie din Iaşi, pe care a absolvit-o în 1972, când de altfel a şi revenit pe meleagurile natale, ca profesor de limba şi literatura română.

Timp de 38 de ani a fost profesor la liceele Pedagogic, Unirea, Liceul Nr 1 şi Liceul nr. 4, iar la apusul carierei s-a retras la Liceul Agricol din Odobeşti, oraş unde de altfel şi locuieşte.

Activitatea de la catedră o consideră definitorie în formarea sa ca scriitor şi coordonator de revistă literară.

Opt cărţi editate

„La Colegiul Naţional „Unirea" am avut şansa de a-l cunoaşte îndeaproape pe regretatul Petrache Dima, cu a sa publicaţie celebră în toată ţara, „Revista Noastră", unde practic m-am lansat cu articole despre Eugen Barbu, Panait Istrati şi alţi mari scritori pe care i-am cunoscut. În acea perioadă m-am împrietenit cu marii noştri scriitori locali Dumitru Pricop, Ion Panait, Costantin Ghiniţă, Corneliu Fotea, dispăruţi prea devreme dintre noi în ultimi ani", spune Culiţă Uşurelu.

În anul 1987 a scris,