In Romania, lupta sindicala se reduce la a cere mariri de salarii, iar asta nu se intampla doar in sectorul public, ci si in cel privat. Sa luam drept exemplu sindicatul de la Dacia. Ziarul Financiar a publicat ieri informatia ca Sindicatul Automobile Dacia doreste o crestere salariala de 10%, asta dupa ce in primul semestru din acest an salariile au crescut cu 17%, iar in perioada 2007-2010 cresterea a fost de 223%. Asta inseamna ca salariile s-au triplat in mai putin de patru ani, scrie Cristian Orgonas pe blogul sau.
Daca ne uitam la evolutia cifrei de afaceri a companiei, observam ca intre 2007 si 2009 cifra de afaceri a crescut de la 6.9 mld lei la 9 mld lei, in timp ce profitul net a scazut de la 442 mil lei la 230 mil lei. Daca vom calcula profitul net per angajat, ajungem la urmatoarele cifre: 38.500 lei in 2007 si 17.497 lei in 2009.
Sunt acestea cifre care sa justifice triplarea salariilor? Nu cred.
Daca in sectorul bugetar cresterea salariilor este o decizie politica, intr-o companie privata salariile nu pot creste daca aceasta crestere nu se justifica din punct de vedere economic. In cazul Dacia, ma intreb cum poti sa justifici din punct de vedere economic triplarea salariilor in mai putin de 4 ani. Sa nu ne miram daca Renault va decide sa nu extinda fabrica de la Mioveni, ci sa investeasca in cresterea capacitatii de productie in Maroc.
Sa aruncam acum o privire asupra evolutiei costurilor cu forta de munca in ultimii 10 ani in Romania si sa facem o comparatie cu alte tari. Conform Eurostat, comparativ cu anul 2000, in 2008 costurile cu forta de munca angajata in industrie au fost cu 400% mai mari in Romania, cu aproximativ 100% mai mari in Bulgaria, Ungaria, Polonia si Slovacia, si cu 17% mai mari in Germania.
In acelasi timp, productivitatea muncii crescuse cu 127% in Romania, cu 50% in Slovacia,
