Nu are umor (doar putin amuzament), nu prea are poveste, dar ar trebui comercializat la pachet impreuna cu hrana pentru caini. "Eu si Marley" va fi cel mai bine apreciat de cei care stiu cum e sa cresti un caine, sa strangi dupa el buretele hartanit de prin fotolii, sa ajungi sa-l consideri membru al familiei si sa suferi cand se prapadeste. Atentie! Nu va duceti copiii la acest film pentru ca finalul poate fi traumatizant pentru ei.
"In 50 de ani de casnicie l-am vazut pe tatal tau plangand de doua ori. O data cand sora ta s-a nascut fara viata si a doua oara cand a murit Shaun", a spus mama lui John Grogan, cel a carui carte a stat la baza filmului.
"Marley and Me. Life and Love with the World's Worst Dog", publicat in 2005 la Harper Collins si devenit bestseller, nareaza evenimentele reale ale traiului familiei Grogan cu Labradorul Retriever Marley, pe care jurnalistii soti John si Jenny Grogan l-au adoptat in 1991, ca pe un fel de substitut de copil.
Casatorit de un an, John nu era decis ca venise momentul copiilor. Jurnalistul avea "antecedente", de care pomeneste in prefata cartii mai sus citate, ca pe un argument al evenimentelor ce vor urma. In copilarie avusese un caine, pe Shaun, care a trait alaturi de el 14 ani, fiind martorul maturizarii lui si, pe undeva, si un catalizator al acesteia.
Mare lucru nu se intampla in film pentru ca nici cartea nu are un conflict propriu-zis. Singurul asa-zis conflict ar fi faptul ca Marley nu poate fi dresat si ca este cel mai nebunatic necuvantator pe care ti l-ai putea imagina.
In casa sare de nebun, roade tot ce apuca, baga in el ca un vitel, distruge fotoliile si urla cand e furtuna. Afara nu poate fi lasat din lesa pentru ca ar lua-o la goana. In singurul moment cand e lasat liber pe plaja, face caca in mare, in oroarea intregii plaje.
Filmul regizat
