Intentiile declarate ale autoritatilor de a tempera consumul, dar si majorarea tintei oficiale de inflatie vor produce mutatii pe frontul dobanzilor. Desi platesc dobanzi real negative pentru anumite scadente, bancile nu sunt concurate serios de fonduri sau bursa.
Ati simtit pe propriul buzunar ca dobanzile la termen nu acopera decat in parte inflatia. La un nivel de 7,5%, deponentii ar trebui sa primeasca - incluzand aici impozitul de 10% pe dobanda si un comision de retragere de numerar de 0,3% - cel putin 8,6%/an pentru ca banii lor sa fie protejati impotriva cresterii preturilor.
Or, sunt destule banci care platesc mai putin chiar si pentru scadenta la 12 luni (inclusiv jucatori importanti pe piata cum sunt BRD si Raiffesisen Bank).
Argumentul costurilor induse de rezerva minima obligatorie (18% din resursele atrase sunt blocate la BNR la o dobanda de numai 2%) si participarea la fondul de garantare in sistemul bancar nu prea stau in picioare in conditiile in care ecartul dintre dobanzile la credite si cele la depozite depaseste 10 procente.
Astfel, la nivelul lunii martie, dobanda medie la depozitele noi atrase era la nivelul sistemului bancar de 10,4%, in timp ce pentru creditele in lei dobanda medie era de 22,3%. Cu alte cuvinte, bancile au de unde sa suporte aceste cheltuieli. Sa nu uitam insa ca in acest moment inflatia este totusi de 10% (mai 2004-mai 2005), ceea ce face si mai dureroase pierderile deponentilor.
Masacrarea consumului ajuta depozitele in lei
Cresterea ingrijoratoare a deficitului de cont curent a determinat Guvernul sa puna consumul la zid.
Cresterea TVA din ianuarie 2006 a fost prima solutie vehiculata si urmeaza ca BNR sa anunte noi masuri pentru limitarea creditarii (creditul de consum, avand in vedere ca este destinat in principal achizitionarii unor bunuri