Firmin, şobolan norvegian, se naşte în subsolul-depozit al unei librării/anticariat, refugiu pentru mama-şobolan, care-şi improvizează un culcuş cu paginile rupte din Finnegan’s Wake al lui Joyce. Fiul îşi va petrece viaţa (relatată la persoana întîi de eroul lipsit de darul vorbirii, dar molipsit de vocaţia cuvîntului scris) între cărţi, citind – şi ipostaziindu-se în fiinţă a lumii lor – Cervantes, pe „tatăl“ Joyce, pe Charles Dickens şi Henry Miller, încercaţi întîi culinar, după deviza „dacă e bun de mîncat, e bun de citit“. Cartea americanului Sam Savage, multipremiată în 2006 şi publicată acum şi în româneşte, e un omagiu adus vieţii ca ficţiune, clădită pe fundalul marilor opere ale literaturii canonice. Plasat în Bostonul anilor ’60, Firmin inventariază, în aceeaşi măsură, ultimele zile ale unui cartier, Scollay Square, zonă pitorească, populată de anticari şi de lumea boemă, cu cinematografe şi locante rău-famate, căreia Savage îi aduce un omagiu similar celui făcut de Ry Cooder cartierului Chavez Ravine din Los Angeles. Un roman nostalgic despre o epocă dispărută pentru totdeauna, bîntuită de stafia venerată a lui Ginger Rogers (alt simbol al romantismului american), pe cînd din Literatura cu majusculă încă ne puteam hrăni o viaţă-ntreagă, iar vestigiile trecutului puteau coexista cu prezentul, fără a-l ameninţa vital şi economic. Firmin e un personaj între Cocoşatul din Notre Dame de Paris şi fantoma de la Operă, altoit pe modelul fabulelor sau al alegoriilor animaliere. Nu întîmplător e vorba despre un membru al familiei rozătoarelor – există cel puţin o referinţă directă la decăderea din drepturile umane a anumitor grupuri etnice ori sociale (de preferinţă, evreii) prin asimilarea lor cu nişte „şobolani“. Firmin e un outcast, un marginalizat printre ai săi, ca şi printre oameni, iar tentativele de a comunica şi de a se împrieteni cu aceştia sînt c