Aţi organizat Colocviul Internaţional „Fortuna labilis, studia perennia“ la Bucureşti, pe 20-21 noiembrie; cum au răs-puns participanţii? Ideea a fost ca Centenarul Catedrei de Italiană să fie o celebrare importantă, care să reunească invitaţi din străinătate de mare prestigiu, să reunească cît mai mulţi dintre profesorii de italiană de la universităţile din toată ţara şi, evident, ca alături de noi să fie şi studenţii noştri, pentru că un asemenea eveniment trebuie să însemne şi o predare de ştafetă pentru mai tîrziu. Organizarea a fost un proces lung şi laborios, împreună cu o echipă care m-a ajutat. Rezultatul a fost bun. Centenarul nu a fost numai o sărbătorire, chiar dacă a început în Aula Magna a Universităţii, unde s-au evocat istoria Catedrei de Italiană şi figurile întemeietorilor. La acest mare ceremonial au participat rectorul Ioan Pînzaru, ambasadorul Italiei în România, Mario Cospito, reprezentanţi ai Institutului Italian de Cultură „Vito Grasso“, ai Academiei Române, Francesco Sabatini, preşedintele Accademiei della Crusca, una dintre cele mai prestigioase academii din Italia, reprezentantul Societăţii „Dante Alighieri“, Giuseppe Patota. Dar ideea a fost ca ceremonia să continue cu un Colocviu Internaţional, care să fie o mare manifestare ştiinţifică, aşa încît să se vadă cu adevărat o contribuţie profesională de înalt nivel, la care să participe o mare masă de specialişti din mai multe ţări. Am avut 84 de par-ticipanţi din 15 ţări şi din peste 30 de universităţi. Evident că participarea Italiei a fost cea mai importantă, dar au participat şi profesori din Austria, Suedia, Franţa, Germania, Israel, Turcia, Cehia, Serbia, Polonia, Ungaria, Macedonia, Albania, Republica Moldova. Au fost comemoraţi fondatorii Catedrei de Italiană, care au susţinut studiul italienisticii la Bucureşti; dezbaterile din cursul Colocviului s-au axat nu numai pe reevalu